Download aplicații mobile

Când încep să câștige bani în gimnastica ritmică, VIDEO | De la gimnastică ritmică a ajuns campioană la tenis de masă!

Alexandra Agiurgiuculese, gimnasta de la care Italia așteaptă o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Foto: Andrey Sapizhak Bravissima Alexandra.

Povestea gimnastei române care câștigă medalii pentru Italia Valentin Șchiopu Copiii românilor plecați la muncă în străinătate ajung campioni pentru alte țări. E și cazul Alexandrei Agiurgiuculese 17 anicare, luna trecută, a câștigat pentru Italia medalia de bronz la minge, la Mondialele de gimnastică ritmică de la Sofia. Performanța ei a primit spațiu pe prima pagină a ziarelor importante din Cizmă, mai ales că era prima medalie individuală la acest sport câștigată de un reprezentant al Italiei, după 27 de ani.

Ad ogni uccello suo nido è bello. Pentru orice pasăre, cuibul ei este frumos, spune un proverb italian. Pentru sportivii din România, cuibul e adesea o colivie. Lipsa condițiilor îi obligă să zboare la înălțime joasă. Lucrăm cu aceleași mijloace de de ani, de parcă lumea s-ar fi oprit, iar noi ne-am fi dat jos și am fi rămas de căruță. Am intermediat un fel de dialog de la distanță între Când încep să câștige bani în gimnastica ritmică și primul ei antrenor, ajuns acum la 75 de ani.

Sunt două chipuri ale României de azi: o adolescentă care s-a luptat să-și construiască o viață departe de țara în care s-a născut și un pensionar care a antrenat o când încep să câștige bani în gimnastica ritmică întreagă fără să-și poată vedea efortul și dedicația cu adevărat împlinite.

Alexandra, după ce a încheiat exercițiul cu minge de la Mondiale. Azi am avut școală, de dimineață, iar de la ora 11 până la 19 am stat în sală, la antrenament. Sacile e orașul în care s-a stabilit familia mea în urmă cu 14 ani. De fapt, tata a plecat primul, prinla trei ani după ce m-am născut eu. În România nu găsisem stabilitate, nu mergeam bine din punct de vedere economic și lucrurile au devenit dramatice.

Tata nu a avut de ales. Mama a rămas la Iași, singură cu noi, cu mine și cei doi frați ai mei. Am bare de opțiuni soră născută în și un frate născut în Suntem de vârste apropiate. Nu știu ce simțeau frații mei atunci și cum le lipsea lor tata. El venea numai când primea concediu. Eram împreună, cu toții, extrem de rar.

Iar când se întâmpla asta, mie mi se părea foarte ciudat. Nu reușeam să-l percep ca pe un adevărat tată. Îmi era frică de el, îl simțeam ca pe un străin. Acum n-aș putea să stau departe de el nici măcar o săptămână. Am recuperat toți anii aceia. Iar pentru el a fost greu, când încep să câștige bani în gimnastica ritmică și mai greu.

Sunt 12 fetițe care fac performanță din nimic, dar care în curând riscă să nu aibă unde să se antreneze.

Îmi pot imagina că e cumplit să mergi doar o dată la câteva luni în România și să-ți găsești copiii schimbați sau să-i vezi că au mai crescut puțin. Și că tu n-ai fost acolo, deși absența ta era prețul plătit pentru a-ți putea ține familia. Acum ne spunem mereu unul altuia că toată suferința asta a fost de ajutor, că au meritat toate sacrificiile. Alexandra și părinții ei. Mama nu mai putea merge înainte cu durerea asta a separării. Ea și frații mei au venit în Italia în Eu eram deja la lotul național al României și nu voia să mă forțeze să mă las sau să iau o decizie pripită în privința gimnasticii ritmice.

De la 8 la 10 ani am rămas singură în țară, și locuiam cu bunicii. Înmama le-a întrebat deschis pe antrenoarele de la lot: ce cred că e mai bine pentru mine? Sport de performanță în România, departe de familie, sau varianta de când încep să câștige bani în gimnastica ritmică încerca în Italia cu gimnastica, lângă părinții mei? S-au gândit la binele meu și au fost sincere: viața departe de familie era un coșmar. Și așa am plecat. Foto: Oleg Naumov În Italia am ajuns să o întâlnesc mai mult din întâmplare pe actuala mea antrenoare, slovena Špela Dragaš.

Eram la un club de câteva săptămâni, și am mers la Udine, unde antrena ea, într-un fel de cantonament. Špela mă știa din România, mă văzuse la un concurs. Era absolut bulversată. Tu, aici? De atunci am fost o echipă, ea mă antrenează și în prezent.

Bravissima Alexandra. Povestea gimnastei române care câștigă medalii pentru Italia

Am câștigat împreună medalia la Sofia. Acomodarea în Italia a fost ușoară, din perspectiva gimnasticii. Veneam cu un bagaj tehnic bun și am fost încă de la început una dintre cele mai valoroase sportive de la club. Altfel, nu știam niciun cuvânt în italiană.

Nu vorbeam nici engleza, pentru că la școală făcusem franceză. Antrenoarea vorbea o grămadă de limbi, dar tocmai franceza nu o stăpânea așa că «descurcă-te, Alexandra, dacă poți». La școală aveam un coleg român, care nu mai vorbea bine românește.

Performanță fantastică la gimnastică. A luat medalia de aur după 1100 zile de pauză!

Practic, nu mă înțelegeam cu nimeni. Am trăit aproape un an vorbind cu persoane fără să înțeleg mai nimic. Zâmbeam încurcată, încercam să fiu drăguță, și cam atât. Dar să știi că în perioada aceea am cunoscut adevărații prieteni, oamenii care au rămas lângă mine și care m-au ajutat foarte mult.

Foto: Oleg Naumov Au urmat multe medalii cucerite pentru club și pentru Italia.

cum să înveți să tranzacționezi opțiuni pentru începători

Nu știu dacă aș fi fost la un nivel atât de înalt dacă aș fi rămas în România. Nu cred. Ceva îmi zice că mai degrabă nu. Dar aș fi vrut să fac în România aceste performanțe, ar fi fost o mare mândrie și plăcere să-mi reprezint țara.

Am ajuns la gimnastică ritmică la 6 ani, la sala Liceului «Anghel Saligny» din Iași, care era chiar în cartier. Micile tale donații ne ajută să existăm.

A fost operată la șold și la ligamente

Vrei să ne ajuți? Susține PressOne Eram hiperactivă, aveam ceva probleme cu spatele, iar mama văzuse când încep să câștige bani în gimnastica ritmică afiș despre un program valoarea opțiunii este asociată cu gimnastică ritmică.

Era aproape de casă, că altfel nu ne-am fi permis. O bună ocazie să-mi îndrept spatele. Am reușit să fac sfoara din prima zi, iar domnul profesor Radu a decis să mă treacă la grupa de avansate. Făceam foarte ușor toate exercițiile.

lista completă a opțiunilor binare

A doua zi, am cunoscut-o la sală pe cea care avea să devină cea mai bună prietenă a mea, Ștefana Popa. Ea a renunțat la gimnastică în urmă cu doi ani și acum face balet. Primul meu antrenor, domnul Constantin Radu, a fost ca un tată pentru mine în anii aceia. Din acest motiv, să mă despart mai târziu de dânsul a fost foarte, foarte dificil.

N-am păstrat o legătură strânsă pentru că sufeream amândoi.

Îl vizitez când merg în România, merg la sală, să-i salut pe toți. El m-a făcut să iubesc gimnastica ritmică și mi-a îndrumat primii pași. Fără dânsul n-aș fi ajuns aici. În afară că munceam foarte mult, era un tip care știa să ne distreze. Munceam mult și apoi ne lăsa timp să ne jucăm. Îl iubesc foarte mult și îmi lipsește, mi-ar plăcea să ne auzim mai des.

Teodora Cucu, operată la șold și la ligamente

E un om realist. N-a fost de acord să plec, dar a pus în balanță toate lucrurile și cred că și-a dat seama că erau mai multe argumente când încep să câștige bani în gimnastica ritmică favoarea plecării. Probabil că n-a fost mulțumit când a plecat una dintre sportivele de vârf de la clubul lui, dar cred că, până la urmă, a înțeles că totul e spre binele meu. Sunt foarte mulți români în Italia. Am mulți prieteni cu care vorbesc românește.

Și la clubul meu sunt patru fetițe cu care vorbesc limba de acasă. Îmi lipsește România, dar aici mi-am construit o viață. Sunt câteva lucruri de care îmi e realmente dor. Acum am 75, o pensie din patru cifre, cu 1 în față, și lucrez în continuare la sală de la 9 dimineața la 9 seara.

cifrele în tranzacționare și semnificația lor

Mai erau și două citate, unul din Nicu Ceaușescu, celălalt din tatăl său, dar le-am văruit între timp. Mai repede, mai înalt, mai puternic.

Bronz pentru România la Cupa Mondială de Gimnastică Ritmică de la Cluj-Napoca (FOTO)

Ei bine, cu înălțimea avem o problemă. Sala mea are plafonul la 6,35 de metri, pe când cele de la competiții au peste 15 metri. La gimnastică ritmică, cu cât arunci obiectul mai sus și poți face mai multe elemente între timp, cu atâta primești o notă mai mare. E bine să te antrenezi și la o înălțime mai mică, dar asta numai pentru o perioadă de timp, ca să dezvolți viteza de reacție. Dar dacă o faci în permanență, devine un dezavantaj serios.

CELE MAI CITITE ȘTIRI

Plecarea Alexandrei a fost o lovitură, o mare supărare. M-am simțit ca după când încep să câștige bani în gimnastica ritmică mare accident. Chiar așa, să nu te poți realiza la tine în țară?

M-am liniștit când am înțeles că și-a realizat un vis al ei. Eu, la Iași, nu pot să le dau nimic. Ei au în echipe coregrafi, profesori de balet, chiar și pianiști; noi nu mai avem așa ceva de foarte mult timp. În plus, noi, antrenorii, nu mergem la niciun stagiu de perfecționare.