Onco 2016 Miron.pdf

Opțiune yan nikiforov

În întreaga lume, cancerul reprezintă principală cauză de deces, după bolile cardio-vasculare.

bitcoin cum se face schimb de bani

În anul au fost înregistrate 15 milioane de cazuri noi de cancer, 8. Aproape jumătate din toate cazurile de cancer noi şi ceva mai mult de jumătate din totalul deceselor provocate de cancer apar în Asia, și un sfert din povara globală are loc în China 1.

Ce este cancerul? În termeni descriptivi, cuvântul cancer este un câștiguri opțiune yan nikiforov rapide cu retragerea zilnică utilizat pentru a desemna un mare grup de boli între cu caracteristici comune, care pot apare la orice vârstă şi pot interesa orice ţesut sau organ, determinând o varietate de forme clinice şi histologice, foarte diferite ca modalitate de debut, posibilităţi de detectare precoce, diagnostic, stadiu de diferenţiere celulară, rată de creştere, potenţial de invazie şi metastazare, prognostic, opţiuni terapeutice, evoluţie şi complicaţii.

Fenotipul malign Dificultatea utilizării acestui termen rezidă astfel în încărcătura sa complexă de semnificaţii, inevitabil negative. Pentru clinician, cuvântul cancer sugerează evoluţia unei tumori ce invadează local şi poate disemina la distanţă metastaza în orice sediu din corpul uman, determinând o opțiune yan nikiforov enormă de aspecte clinice.

Pentru anatomopatolog cancerul evocă un ţesut de neoformaţie, cu caracteristici morfologice particulare, ce infiltrează structurile normale din care ia naştere. Pentru biolog, cancerul reprezintă un grup relativ redus de boli determinate de defecte moleculare similare în funcţionarea celulară, rezultând defecte comune prin alterări ale genelor celulare.

UFC 257 ჩემი პრედიქშენი

Datorită acestor sensuri multiple, o definiţie ideală, comprehensivă, a cancerului este în continuare dificil de formulat 2. Trăsături definitorii ale neoplaziei. Fenotipul malign Ca şi condiţie patologică şi fiziopatologică, noţiunea de tumoră malignă pune problema definirii criteriilor ce caracterizează orice proliferare anormală, indiferent de ţesutul de origine.

Rezultatele celei de-a 13-a runde a Ligii de fotbal din Rusia. „Cai negri” rfpl

Una dintre cele mai populare definiţii ale cancerului a fost formulată în de oncologul britanic R. Definiţia pune accentul pe una din caracteristicile esenţiale ale fenotipului malign, autonomia independenţa faţă de stimulii fiziologici de creşteredeşi tumorile rămân totuşi dependente de organismul-gazdă prin nutriţie şi aport sanguin 2.

Cancerul, în fapt este un grup de boli caracterizat de creştere celulară necontrolată şi invazia cu diseminarea celulelor din sediul de origine, sau sediul primar către alte sedii din organism la distanţă. Câteva aspecte trebuie comentate. Progresele explozive în domeniul biologiei celulare şi moleculare au condus la ideea că la nivel biologic şi molecular, cancerul este un termen generic care defineşte o gamă extrem de largă de boli caracterizate prin alterarea proceselor de creştere şi proliferare celulară.

În anulHanahan şi Weinberg au identificat principiile care formează baza de înţelegere logică a diversităţii remarcabile pe care o reprezintă opțiune yan nikiforov 4.

Capacitatea a fost definită ca acea proprietate funcţională dobândită care permite celulei canceroase să supravieţuiască, să prolifereze şi să disemineze.

cum să câștigi bani pe schimburi de bani

Cele şase capacităţi emerging hallmarks iniţiale erau: 1. Figura 1.

Hallmarks of cancer: the next generation. Cell ;with permission from Elsevier. Fenotipul malign În anulîn lumina noilor achiziţii în domeniul biologiei tumorale, opțiune yan nikiforov doi cercetători constatând valabilitatea celor şase capacitati iniţiale au identificat alte două noi capacităţi: - eludarea scăparea distrugerii imune - reorganizarea metabolismului energetic şi două condiţii favorizante enabling characteristics care fac posibilă achiziţionarea celor şase capacităţi ale fenotipului malign: - instabilitatea genomică şi mutaţiile - inflamaţia cronică 5.

Aceste proprietăţi pot fi dobândite pas cu pas, devenind mai evidente în stadiile variate în cursul progresiei cancerului.

Privite separat, opțiune yan nikiforov una dintre aceste trăsături singure nu este specifică cancerului. Majoritatea acestor proprietăţi, separat pot fi de asemenea identificate în alte boli, iar unele pot fi exprimate în cursul răspunsurilor fiziologice adaptative. Comun tuturor cancerelor este capacitatea acestor boli de a dezvolta fenotipul malign.

Semnalizare proliferativă susţinută autonomia faţă de semnalele de creştere Una dintre trăsăturile fundamentale ale celulei canceroase implică capacitatea acestora de susţine o proliferare cronică. Celule normale necesită semnale externe reprezentate de semnalele biologice de promovare a creşterii şi diviziunii.

unde pot fi retrași prețul bitcoinilor

Celulele canceroase nu necesită semnalizarea creşterii normale. Mutaţii dobândite conduc la scurtcircuitarea căilor normale de creştere determinând proliferare necontrolată. Mutaţiile somatice activează căi de semnal adiţionale care fac celulele maligne hiper-responsive la căi de semnal care nu sunt dependente de liganzi factorii de creştere celulari.

Celulele normale controlează riguros producţia şi eliberarea semnalelor de creştere care determină progresia celulelor în ciclul celular, diviziunea celulară, asigurând controlul riguros al numărului de celule şi, astfel, menţinerea structurii normale şi funcţionale a ţesuturilor.

Celule canceroase dereglează aceste semnale devenind autonome. Celulele canceroase capătă proprietatea de a prolifera independent de factorii de creştere datorită alterării factorilor de creştere extracelulari, a receptorilor factorilor de creştere prin mutaţii somatice care activează constitutiv circuitele de semnalizare intracelulară ex.

Celulele canceroase pot dobândi capacitatea de proliferare susţinută pe căi multiple 6. Independenţa faţă de semnalele inhibitorii Celulele normale răspund la semnalele inhibitorii pentru a menţine homeostazia majoritatea celulelor organismului nu sunt în diviziune activă.

În celulele normale operează multiple căi de semnal inhibitor care blochează proliferarea. Celulele canceroase nu răspund la semnalele inhibitorii datorită mutaţiilor dobândite care interferă cu căile de semnal inhibitor. Două prototipuri de gene supresoare inhibă proliferarea: p53 şi gena retinoblastomului Rb care guvernează complementar decizia celulei fie de a prolifera sau, alternativ blochează creşterea, induce senescenţa şi declanşarea sinuciderii celulare cunoscută sub numele de apoptoză 7.

Mutaţiile sau funcţionarea deficitară a căilor supresoare induc proliferarea persistentă prin absenţa punctelor de control opțiune yan nikiforov la nivelul ciclului celular. Creşterea necontrolată poate rezulta şi prin eliminarea inhibiţiei de contact opțiune yan nikiforov de exemplu, datorită pierderii genei supresoare NF2-human neurofibromatosis sau LKB1proteina de polaritate epitelială care organizează structurile epiteliale şi menţin integritatea tisulară.

Factorul de transformare fibroblastic TGF ᵦ este asociat cu activitate anti proliferativă în stadiile tardive de evoluţie tumorală.

opțiune binară bnex

În tumorile maligne, TGFᵦ este asociat cu activarea programului celular de tranziţie epitelial —mesenchimală EMTasociat cu un fenotip invaziv 6,8 3. Potenţial replicativ nelimitat Celulele normale prezintă un program autonom de control a numărului de diviziuni finit după care devin senescente. Acest mecanism de control implică regiunile terminale de la capetele cromozomilor secvenţe repetitive de ADN de tipul TTAGGG numite telomere, care se scurtează cu ocazia fiecărei diviziuni.

În celula malignă, acest mecanism lipseşte, ducând la menţinerea lungimii telomerelor 8— Alterarea menţinerii lungimii telomerilor rezultă în potenţial replicativ nelimitat. Acest proces este datorat balanţei dintre telomere şi telomerază, o ribonuclează reponsabilă pentru alungirea repetitivă a cromozomilor.

Prezenţa telomerazei este asociată cu rezistenţa la inducţia atât a senescenţei cât şi a crizei apoptotice.

Она опустила руки, ощутила под пальцами мягкую пену, повернулась на бок - почти без усилия. "Должно быть, я в невесомости", - поняла Николь. Ум ее начинал функционировать после многолетнего сна.

Rezistenţa la apoptoză Celulele normale sunt înlăturate prin apoptoză ca răspuns a opțiune yan nikiforov ADN. Moartea celulară programată este forma cea mai frecventă prin care organismul elimină celulele lezate sau nefolositoare. Aceasta apare datorită, în principal apoptozei, autofagei sau necrozei.

ooo share share

Nefuncţionarea apoptozei este una din capacităţile esenţiale ale celelulei canceroase prin care aceasta se dezvoltă şi supraviețuieşte. Celulele canceroase sunt capabile să blocheze apoptoza şi să prolifereze necontrolat, rezultatul fiind creşterea masei tumorale.

Fenotipul malign Mecanismele apoptozei includ componente stimulatorii şi inhibitorii Angiogeneza susţinută Celule normale depind de vascularizaţia sangvină pentru a-şi susţine necesarul de oxigen şi nutrimente dar arhitectura vascularizaţiei rămâne mai mult sau mai puţin constantă la adult. Celulele canceroase au capacitatea de a induce angiogeneza, creşterea de noi vase din circulaţia gazdei necesare pentru supravieţuire şi expansiune.

Angiogeneza reprezinta fenomenul biologic de formarea opțiune yan nikiforov noi vase de sânge cu originea în vascularizația gazdei care asigură supravieţuirea, nutriţia şi oxigenarea celulelor tumorale şi eliminarea deşeurilor metabolice şi de carbon dioxid. În unele tumori, oncogene dominante precum Ras şi Myc pot provoca supraproducţia de factori de creştere care stimulează angiogeneza. În alte circumstanţe, asemenea semnale sunt generate de celulele imune ale infiltratului inflamator cronic ex.

Factorii angiogenetici sunt proteine care se leagă de receptorii vasculari endoteliali care au efect fie stimulator fie inhibitor. Unul dintre cei mai importanţi câștigurile pe Internet 1000 proangiogenetici sunt membri ai familiei factorilor de creştere vasculari endoteliali precum cei ce aparţin familiei VEGF- A care sunt stimulaţi şi de hipoxie şi de către factorul de creştere fibroblastic.

Odată activată angiogeneza, tumorile maligne exprimă diverse pattern-uri de vascularizaţie Tumorile solide agresive sunt hipervascularizate 9, Activarea invaziei şi metastazării Celulele normale îşi menţin locaţia în organism şi nu migrează. Mişcarea celulelor în opțiune yan nikiforov părţi ale organismului reprezintă principala cauză de deces în cancer. Celule neoplazice parcurg secvenţele sau etapele cunoscute sub numele de invazia şi metastazarea Alterările genomice conduc la dereglări biologie ex.

Reprogramarea metabolismului energetic Conceptul conform căruia celulele maligne îşi reprogramează metabolismul glucozei către glicoliză, chiar în prezenţa oxigenului opțiune yan nikiforov fost constatat în urmă cu mai bine de 50 de ani. Este evident astăzi că reprogramarea metabolismului energetic joacă un rol critic în creşterea şi diviziunea celulei maligne.

Spre deosebire de celule normale, celule canceroase îşi reprogramează metabolismul glucozei, inhibând lanţul respirator mitocondrial chiar în prezenţa oxigenului. Glicoliza intermediară poate fi utilizată pe căi alternative de biosinteză Chiar în prezenţa oxigenului, celule canceroase îşi reprogramează metabolismul glucozei, şi producţia de energie conducând la un status cunoscut sub numele de glicoliză aerobiotică.

Consecinţa clinică este pierderea ponderală şi instalarea sindromului de anorexie caşexie Evadarea sustragerea de mecanismele de distrucţie imună Această a opta capacitate reflectă rolul jucat de sistemul imun în antagonizarea formării şi progresiei tumorilor. Sunt dovezi concludente care susţin teoria supravegherii imune care statuează că sistemul imun este capabil să recunoască şi să elimine celule canceroase Celulele tumorale pot scăpa de acţiunea distructivă a sistemului imun prin mai multe mecanisme, incluzând expresia pe suprafaţa lor a unor molecule imunosupresive, secreţia unor factori solubili supresori şi recrutarea altor populaţii de celule imune cu rol imunosupresor din micromediul tumoral.

Rezultatele celei de-a a runde a Ligii de fotbal din Rusia. Afiș tur. Terek - Zenit - 2: 1 Acasă este în mod tradițional un concurent serios pentru orice giganți din Premier League. De data aceasta, Grozny se afla într-o cursă neînvinsă de cinci meciuri, în timp ce din a doua jumătate a lunii octombrie a încetinit semnificativ.

Celulele canceroase sunt capabile astfel să eludeze mecanismele de recunoaştere şi distrugere de opțiune yan nikiforov sistemul imun.

Succesul celulelor maligne constă în a nu stimula răspunsul imun sau a interfera cu răspunsul imun astfel că evită distrugerea imună. Cea mai importantă este dezvoltarea instabilităţii genice în celule canceroase care generează mutaţii întâmplătoare în absenţa stimulilor exogeni sau endogeni, incluzând rearanjamente cromozomiale care sunt modificări rare ce pot orchestra achiziţionarea capacităţilor fenotipului malign.

Instabilitatea genică opțiune yan nikiforov rezultatul defectelor care apar în genele de reparare ale ADN caretaker-ii genomului A doua condiţie favorizantă implică existenţa unui status inflamator opțiune yan nikiforov în leziunile premaligne şi franc maligne.

O varietate de celule ale sistemului imun moştenit şi dobândit servesc în a promova progresia tumorală prin variate mijloace. Virtual, toate tumorile conţin celule imune inflamatorii Pe parcursul evoluţiei lor, cancerele sunt constant confruntate cu răspunsuri inflamatorii pe măsură ce invadează ţesuturi şi metastazează. Una din consecinţele importante ale inflamaţiei cronice este elaborarea de semnale proinflamatorii.

Aceste semnale sub forma citokinelor şi chemokinelor sunt capabile să iniţieze răspunsuri imune de tip înnăscut sau dobândit. Inflamaţia este un răspuns imun care facilitează capacitatea de achiziţiona capacităţile esenţiale ale cancerului.

De exemplu, celulele inflamatorii pot elibera factori de creştere şi enzime opțiune yan nikiforov promovează angiogeneza şi invazia.

Onco 2016 Miron.pdf

De asemenea, celulele inflamatorii eliberează radicali liberi de oxigen care sunt mutagenici În concluzie, fiecare din cele opt trăsături ale fenotipului malign contribuie opțiune yan nikiforov calitativ şi sunt integrate în una dintre cele mai letale patologii umane!

Totuşi, sunt argumente în a considera generalitatea acestora şi facilitȃnd capacitatea înţelegerii biologiei cancerelor umane. Tratamentul de succes al cancerelor va trebui să includă câte o modalitate terapeutică pentru fiecare din cele opt capacităţi ale fenotipului malign.

Fiecare localizare canceroasă opțiune yan nikiforov istoria sa naturală numită şi progresie biologicăce depinde de sediul anatomic al tumorii primare, căile anatomice de răspândire, de viteza cu care celulele canceroase diseminează în organism, de mecanismele de apărare ale gazdei şi de alţi factori coexistenţi.

În acelaşi timp, celulele tumorale prezintă numeroase defecte la nivelul căilor de semnalizare transducţiecare comandă proliferarea, repararea defectelor genetice, capacitatea de apoptoză atunci când devin periculoase pentru organism datorită alterărilor. Astfel, la nivel celular, cancerul apare ca o boală determinată de pierderea funcţiilor de reglare.

Celulele maligne nu mai răspund de manieră adaptată la necesităţile şi variaţiile micromediului opțiune yan nikiforov care supravieţuiesc rezultând autonomia Tumorile sunt organe complexe formate din celule maligne şi stroma înconjurătoare care include: celule fibroblastice asociate cancerului, celulele endoteliale, pericitele, opțiune yan nikiforov imune inflamatorii, celulele stem şi progenitorii celulari ai stromei tumorale.

Celulele stromei pot fi grupate în trei clase generale: celulele imune infiltrative, fibroblastele asociate tumorii şi celule vasculare asociate tumorii.

Celulele stromei îşi aduc o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor fenotipului malign. Astfel, din cele opt capacităţi ale fenotipului malign achiziţonate de celula malignă, şapte depind de contribuţia celulelor stromei care formează micromediul tumoral. Relaţia dintre celulele tumorale şi celulele stromei dictează iniţierea şi progresia tumorală 10, În lumina progreselor actuale în studiul biologiei tumorale, cancerul poate fi privit ca o boală rezultată prin dereglarea sistemelor de control ale celulei care acţionează la nivelul transducţiei, reglării proliferării şi a diferenţierii.

Cancerul este şi opțiune yan nikiforov boală a diferenţierii celulare, celulele neoplazice, considerate imature funcţional, scăpă mecanismelor de control ale organismului. Într-o tentativă de definiţie completă: Cancerul este o creştere anormală de celule cauzată de modificări multiple în expresia genelor conducând la dereglarea balanţei dintre proliferarea şi moartea celulară, evoluând în final spre o populaţie de celule care invadează ţesuturile, metastazează în sedii la distanţă cauzând o morbiditate semnificativă şi, dacă nu este tratat determină moartea gazdei Aceste proprietăţi pot fi dobândite treptat, devenind mai evidente în stadii variate ale progresiei cancerului.

Privite separat, nici una dintre acestea nu este specifică cancerului, şi sunt exprimate în proporţii diferite în tumori diferite. Numai asocierea dintre proliferarea celulară necontrolată, alterarea diferenţierii şi metabolismelor, instabilitatea genomică şi invazivitatea locală — şi eventual metastazarea — defineşte în ansamblu cancerul.

Fiecare localizare neoplazică prezintă istoria sa naturală numită şi progresie biologicăce depinde de sediul anatomic al tumorii primare, căile anatomice de răspândire, de viteza cu care celulele canceroase opțiune yan nikiforov în organism, de mecanismele de apărare ale gazdei şi de alţi factori coexistenţi. În acelaşi timp, în lumina progreselor în studiul biologiei tumorale, cancerul poate fi privit ca o boală rezultată prin dereglarea sistemelor de control al celulei, ce acţionează la nivelul transducţiei, reglării proliferării şi diferenţierii.

Celulele tumorale prezintă multiple defecte la nivelul căilor de semnalizare transducţiece comandă în mod normal întreruperea proliferării, repararea defectelor genetice şi iniţierea apoptozei atunci când alterările celulare devin periculoase pentru organism. Celulele neoplazice, considerate imature funcţional, nu mai răspund la semnalele biologice într-o manieră adaptată la necesităţile şi variaţiile micromediului în care supravieţuiesc, rezultatul fiind autonomia celulară Elemente descriptive ale cancerului Cancerul este caracterizat de alterări în opțiune yan nikiforov a multiple gene, care conduc la dereglarea programului normal de diviziune celulară şi diferenţiere, cu un dezechilibru între replicarea şi moartea celulară care favorizează creşterea unei populaţii celulare cu defecte genetice.

Principalele caracteristici ce diferenţiază o tumoră malignă de una benignă sunt: capacitatea de a invada local, de a disemina în ganglionii limfatici regionali şi de a migra şi coloniza organe şi ţesuturi la distanţă în organism.

Dar purtătorii lor sunt oameni de origini diferite.

Pe măsură ce tumora evoluează, populaţia celulară care proliferează exprimă o heterogenitate crescândă în caracteristici cum ar fi: antigenicitatea, invazivitatea, potenţialul metastatic, rata de proliferare celulară, statusul de diferenţiere şi răspunsul la agenţii citotoxici. Neoplasmele maligne au trăsături morfologice particulare, care permit anatomopatologului sau biologului să le caracterizeze ca anormale.

Cancerele cu origini diferite prezintă caracteristici distincte. De exemplu, factorii majori implicaţi în producerea lor la nivelul ţestului de origine sunt diferiţi: radiaţiile ultraviolete RUV pentru cancerele cutanate, fumul de ţigară pentru cancerul bronhopulmonar. Sunt, de asemenea diferenţe în mecanismul molecular implicat în carcinogeneza fiecărui tip de cancer, în modalitatea de diseminare de la nivelul tumorii primare, etc.

Tratamentul va fi, la rȃndul său, aplicat diferenţiat; de exemplu, rezecţia chirurgicală a tumorii maligne este posibilă mai frecvent pentru cancerele de piele decât opțiune yan nikiforov tumorile pulmonare. Proprietăţi caracteristice celulei maligne Se desemnează sub termenul de transformare celulară malignă ansamblul de evenimente care fac opțiune yan nikiforov celula normală să treacă la un status malign.

Lista Carte 2002

Provin dintr-o singură celulă care conţine o acumulare de mutaţii cu rol iniţiator, cu alte cuvinte cancerul are origine şi dezvoltare clonală.

Majoritatea tipurilor opțiune yan nikiforov maligne par să aibă originea într-o singură celulă anormală, care a acumulat o serie de mutaţii cu rol iniţiator; se acceptă în general că este suficientă transformarea uneia dintre cele celule ale organismului. Clona neoplazică în formare continuă să acumuleze alterări genetice şi epigenetice ce conduc la modificări fenotipice, este supusă selecţiei, pentru ca, în final, ȋn teritoriul tisular respectiv să apară un cancer De exemplu, clonalitatea poate fi opțiune yan nikiforov la femeile heterozigote pentru markeri genetici localizaţi pe cromosomul X, cum ar fi gena glucozofosfat-dehidrogenazei G6PDiduronatsulfatazei sau gliceratkinazei.

Cea mai frecventă metodă pentru a determina clonalitatea tumorală implică analiza tipului de metilare adiacentă locusului înalt polimorfic al genei receptorului androgenic HUMARA. Pentru neoplaziile cu anomalii cromosomiale specifice deleţii, translocaţiicum ar fi cromosomul Philadelphia în leucemia mieloidă cronică LMCanaliza cariotipică poate fi utilizată pentru a investiga clonalitatea.

De asemenea, rearanjarea genelor receptorului imunoglobulinic şi a genei receptorului celulei T poate servi ca marker de clonalitate a limfoamelor maligne B şi T.

Sunt instabile genetic datorită defectelor în repararea leziunilor ADN, conducând la heterogenitatea populaţiei celulare de la nivelul tumorii. Celulele maligne produc clone active care devin din ce în ce mai puţin responsive la mecanismele de control ale proliferării şi prezintă o capacitate crescută de a supravieţui în mediu străin, precum în cazul metastazelor. Pot fi identificate prin morfologia lor anormală, de obicei diferită de celula corespondentă normală a ţesutului de origine.

Tind să fie mai puţin diferenţiate decât ţesuturile înconjurătoare, cu care pot prezenta unele asemănări, dar pot fi şi nediferenţiate, făcând dificilă identificarea ţesutului de origine. Sunt dezorganizate în relaţie cu celelalte celule şi pierd capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile normale, dar câştigă funcţii diferite — capacitate de migrare, sinteză de molecule opțiune yan nikiforov active enzime, hormoni etc.

Pierd capacitatea de recunoaştere şi aderenţă la celulele aceluiaşi ţesut, permiţând migrarea spre alte sedii ale organismului. Faptul că sunt capabile să crească fără să fie ataşate de un substrat exprimă independenţa celulelor maligne de ancorarea la ţesutul similar.